Partea rosie a steagului românilor simbolizeaza nu numai trecutul ci si prezentul si viitorul.
Pe mine ma ia cu ameteli numai cînd ma gîndesc ca Mircea si Stefan au îndraznit sa se razboiasca cu puternicii otomani sau ca Brâncoveanu a preferat sa îsi vada copiii ucisi la doi pasi de el decît sa se dezica de religia strabuna. Ma furnica pe spinare cînd ma gîndesc cum au putut românii sa treaca prin o mie de ani de valuri de barbari.
Noi si cei care vin dupa noi, ar trebui sa continuam eforturile acestor înaintasi. Pentru asta nu trebuie sa asteptam un dusman care sa vina sa ne taie. Luptele de azi se dau altfel: armele sint creierele si sufletele noastre.
Eu sunt uimit ca în aceasta lupta intra concetateni scoliti, plimbati prin strainataturi, care declara în repetate rînduri pe la diverse posturi de televiziune, vorbind aceeasi limba cu a lui Stefan, Mircea sau Avram Iancu, folosind cuvinte pe care le-a folosit si Traian, ca noi românii nu prea avem legaturi cu dacii si romanii ci mai degraba cu vecinii nostri. Tot ei spun ca acest lucru nici nu prea mai conteaza astazi. Boje moi ! Pentru ei nu conteaza probabil decît numarul de aparitii la televiziune sau numarul de carti vîndute.
Cînd va uitati la steagul românesc (daca îl observati pe undeva), imaginati-va ca si partea rosie este rupta si ca sângele de acolo s-a scurs.
Ne-a ramas doar cerul. Oare se va îndura de sufletele noastre goale ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu